Nerabdarea inimii

1913. Într-un orasel austriac de garnizoana, ofiterul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Când petrecerea e în toi, tânarul o invita la dans pe fiica gazdei, fara sa stie ca e paralizata - iar apoi, vrând sa-si repare stângacia, face greseli dupa greseli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeste "nerabdarea inimii". E singurul roman pe care Zweig l-a scris pâna la capat, iar personajele sale sunt martori nauci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizatii în plin dezastru, dar care nu gaseste puterea sa se împotriveasca ritmului ametitor al unui ultim vals. Stralucitor si rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce ramâne din lumea înghitita de nebunia secolului XX. O sfâsietoare poveste de dragoste, în care vedem cum soarta îi face orbi pe-aceia pe care vrea sa-i piarda.