40 de zile

Au fost odata ca niciodata un Zmeu Albastru i o Floarea Soarelui. Într o zi, Zmeul i-a dat Florii un bä i o äa, ca un fel de undi a, i i-a spus: "Ai încredere ca, atâta timp cât stau lânga tine, bäul e prins de cer i nu se poate desprinde". Floarea Soarelui s-a agäat de funia bäului, a urcat pe inima, a închis ochii i-a început sa se legene. Fiecare bataie a inimii inea locul unei caramizi. A a î i construiau lumea. Dupa câteva veacuri, Floarea Soarelui a atins din gre eala Cerul. S-a speriat atât de tare de fericire, încât a deschis ochii. Era singura. Zmeul Albastru nu mai era. A fost exact cât sa cada din Cer, sa se izbeasca de pamânt i într-o secunda sa se faca andari. Când Zmeul s-a întors, a fost prea târziu. Fiecare mângâiere pe care i-o broda pe suflet nätea o lacrima. i fiecare lacrima facea sa creasca n locul ei... un cactus. Povestea oamenilor cactüi este povestea celor care au îndemânarea sa (se) minta.

Un roman scris în 40 de zile, un joc al introspec iei i al (re)gasirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în deruta existen iala, cu alergie la minciuna i cu tulburari de maturitate. Jocul începe cu o singura pista: sufletul tau. În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum sa te ntorci, n-ai cum sa te opre ti, ci doar sa mergi înainte. Ultima zi este rascrucea, momentul deciziei: "încotro?". Cele 40 de zile de reflec ie i sinceritate î i dau raspunsul i la final nu mai ai nicio ansa de ezitare... sim i exact pe unde s-o iei.