Draga viaa

"Gândul ca ä fi putut-o sugruma pe sora mea mai mica, adormita în patul de sub mine i pe care o iubeam mai mult decât orice altceva pe lume. Nu o nebunie salbatica, ci una aproape în joaca. O sugestie lene a, somnoroasa, mali ioasa, care parea sa ätepte acolo de multa vreme." Acolo, adica în pivni a întunecoasa a fiin ei.

Gânduri ce oase, impulsuri obscure, vinoväii fara vina, acuzäii difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resim ite ca reac ie fireasca. Benign demonism infantil, dincolo de logica i de orice explicäie.

i totul în caruselul Reläiei, cadrul obsedant al acestor istorii de viäa amara, pestri a, derizorie. Reläii între parin i i copii, surori i fräi, bunici i nepöi, unchi, matüi, vecini. Cu avorturi, adultere, accidente, sinucideri, apendicite, bovarism, sex aiurea, decizii pripite de nunta i despar ire. Gelozie între surori, ura feti ei fäa de predicile mamei, Parkinson i Alzheimer, Toronto i Vancouver, baluri provinciale, paralizii, primele fantazari erotice ale vârstei nubile, rochia mamei, azilul, recuperari sentimentale dupa jumatate de veac, "apologia vie ii neinhibate", dar i rigorile inflexibile ale unui mediu intens irizat religios.

Pe scurt, viäa. Mai precis: draga noastra viäa. Cea pe care adesea uitam s-o traim, necum s-o mai i gândim.